Oamenii de marketing vorbesc despre vânatul audienței ca despre o știință. Una de-a prostituției?
M-am gândit şi io să vorbesc despre public țintă și chestii de genul. Confesiune: Io scriu texte foarte bine meșterite. Am studiat ani de zile eleganța exprimărilor care să supere cât de puțini, ca astfel să am mulți follow-eri, like-uri și restul alimentelor care fac meniul acesta.
Ah, confund, eu sunt cel care se exprimă dur ca să dau glas frustrărilor inconștiente ale cititorului.
Ah, sau sunt schizofrenicul ce s-a încurcat în cele două abordări de mai sus?
De fapt, poate am uitat, dar am studiat psihologii rafinate, ca să calculez curbura coajei de banană pe care alunecă, sedusă fiind, mintea umană. Ăsta fiind modul rafinat în care se exprimă superioritatea, celor speciali. Noi, geniile, ce nu ne putem înțelege pe noi înșine, ne amăgim măcar cu proiecții imaginare și recunoaștem că viața nu e pentru cei ca noi?
Io nu am fost un sarac cu duhul, care și-a zis să ia în considerare cât de multe dintre criticile ce i se aduceau, nu am încercat să învăț. Eu mi-am dorit să fiu oportunistul cel mai isteț. Oportuniștii o duc bine, de aia atâția dintre noi stimează modele oportuniste.
Adică dragilor, într-o societate în care supraviețuirea și un trai se câștigă de către cei care sunt mai lupi, e sinucigașă varianta opusă! Varianta opusă, pusă în practică ar însemna să mă cred vreun fel de Isus și deci să fiu complet nebun, ha ha. Astfel confirm că sensul vieții e lupificarea?
Noi nu vânăm audiența, o demontăm, ca concept.
