Prima competiție continental-europeană, intercluburi, a fost European Cup. Începută în 1955, adună echipe în sintonie cu sunetul tunetelor minţilor unor ziariști (L’Equipe). Ziariştii îşi explicau metoda selectării echipelor în virtutea unor schimburi economice – dată fiind naşterea Uniunii Europene. În 1955 selecacaua o fo realizată după cum urmează: Din Austria nu a fost invitată pentru schimburi economice (sic) campiona First Vienna FC ci Rapid Viena (între 1949 și 1958 nu s-a desfășurat competiția Cupa Austriei) — Întrebare: Schimburile economice erau prestate în numele oraşului Viena? Din Polonia nu au luat campiona și câștigătoarea Cupei Poloniei: Legia Warszawa ci pe Gwardia Warszawa — Aceeaşi întrebare. Din Scoția nu au luat campioana Aberdeen, nici câștigătoarea Cupei Scoției – Clyde FC, ci pe Hibernian; din Olanda nu au luat campioana Anderlecht (între 1950 și 1956 nu s-a desfășurat competiția Cupa Olandei) ci pe PSV Eindhoven; din Yugoslavia nu au luat campioana Hajduk Split, nici câștigătoarea Cupei Yugoslaviei (BSK Belgrad) ci pe Partizan Belgrad;
din Portugalia nu au luat campioana Benfica sau câștigătoarea Cupei (Taca de Portugal) , ci pe Sporting; din Ungaria nu au luat campioana Honved, nici câștigătoarea Cupei: Vasas Budapest, ci pe Voros Lobogo; din Elveția nu au luat campioana și câștigătoarea Cupei: Las Chaux-de-Fonds ci pe Servette; din Suedia au luat campioana Djugardens, din Danemarca au luat campioana Aarhus; din Germania de Vest au luat campioana Rot-Weiss Essen, din Franța au luat campioana Stade de Reims, din Spania au luat campioana real. ANGLIA și ITALIA nu au fost invitate (ha ha madrid).
European Cup fiind o competiție fără nici un criteriu, o afacere de-a unor jurnaliști francezi, în 1960 se infiinteaza Cup Winner’s Cup, o competiție între deținătoarele Cupelor fiecărei țări! UN CRITERIU CLAR. Competiția asta FC Barcelona o câștigă de 4 ori, Real Madrid niiiiiiiiiiiiiiiiciooooooooodată!
În 1999 Cup Winners Cup se unește cu UEFA Cup, ce luase ființă în 1971, înlocuind “Inter-Cities-Fairs-Cup”, care functionase între 1955 și 1971.
De fapt, începând cu 1968 “Inter-Cities-Fairs-Cup” fu redenumită Runners Up Cup, deoarece echipele se calificau (erau selecţionate) în funcție de poziția în campionatul național. FC Barcelona câștigă de 3 ori această competiție (între 1955 și 1971), Real Madrid o câștigă de 2 ori (între 1971 și prezent).
Aşadar avem Cup Winner’s Cup şi continuitatea Inter-Cities-Fairs-Cup – Runners Up Cup – UEFA Cup; care se unesc în 1999.
Între 1960 și 2004 funcționează International Cup – un fel de predecesoare a FIFA Club World Cup – ce a început în 2000. Real Madrid o câștigă pe prima de 3 ori, pe a doua de 2 ori. FC Barcelona n-o câștigă pe prima, o căștigă pe a doua de 3 ori.
Intertoto era competiția în care se putea înscrie oricine. Această competiție a fost câștigată de FC Vaslui și Oțelul Galați. Competiția a fost înghițită în 1995 de către UEFA Cup.
SuperCupa Europei e jucată de câștigătoarea European Cup și câștigătoarea Cup Winners Cup. FC Barcelona, Milan și Liverpool o câștigă de 5 ori, Real Madrid de 2 ori. UBER LÖL.
—–
Să revenim la European Cup, mai iegzact la a doua sa ediție (1956 – 1957), unde concurează Slovan Bratislava – locul 2 în campionat, campioana era Dukla Praga (Cupa Cehoslovaciei a fost creată în 1960); Galatasaray (campionatul Turciei a fost creat în 1959, cupa Turciei a fost creată în 1962); Dinamo București (campioană era St-oaia, câștigătoarea Cupei era Progresul Oradea); campioana și câștigătoarea Cupei Poloniei: Legia Warszawa; campioana Olandei: Anderlecht; Aarhus (campioana Danemarcei); Nice (campioana Franței); Porto (campioana Portugaliei); Spora Luxemburg (campioana Luxemburgului); Borussia Dortmund (campioana Germaniei); Manchester United (campioana Angliei); Athletic Bilbao (campioana Spaniei); Honved Budapest (campioana din 1955, campionatul maghiar a fost suspendat în 1956 datorită revoluției, dar să nu uităm cum în 1955 nu se calificase campioana Honved, ci Voros Lobogo); Rapid Viena (campioana Austriei); CSKA Sofia (campioana Bulgariei); Rangers (campioana Scoției); Fiorentina (campioana Italiei); Roda JC (campioana Olandei); Norrkoping (campioana Suediei); Grasshopper (campioana Elveției); Steaua Roșie Belgrad (campioana Yugoslaviei). Real Madrid se califică ca deținătoare a nulităţii de titlu anterior.
De la a doua ediție, European Cup, se contura ca o competiție respectabilă. Dar, ireal nu era campioană ca să se califice just la a doua ediție, iar a te califica în baza trofeului câștigat împotriva unor echipe gen Genk …. ori Gent, nu te califică.
Nu poate fi ignorat ascendentul moral ce îl oferea neparticiparea Angliei, Italiei și Scoției, faptul că 61,5% din echipe nu erau campioanele țărilor ce le reprezentau.
ireal ar fi putut, să renunțe de bună voie la cele 2 trofee; doar că asta o făcea pe AC Milan, egala lor până în 2014 (cu câte 7 trofee). Aş fi vrut a vedea era Penaldo în aceste condiţii. Aş fi vrut să văd penibilitatea unui alt fel de marketing. Renunţarea onorabilă a două injuste trofee ireale, o făcea pe AC Milan în 1997 egala Liverpool-ului, cu 5 trofee, comparativ cu cele 4 ale irealului. Dar noi știm cât de mult contează marketingul în cazul irealiştilor. Cel mai rușinos club. Club ce asasina președinții clubului FC Barcelona.
Recapitulăm: Prima ediție European Cup are două caracteristici şi o concluzie: prin absența Italiei și Angliei, e un mare zero barat, irelevanță absolută; din 13 echipe participante, 8 nu erau campioanelor țărilor ce le reprezentau (irelevanță absolută).
La a doua ediție, din 21 de echipe, 18 erau campioanele respectivelor țări. De acum putem vorbi de o competiție cu criterii sportive, dar ireal ha-ha-madrid nu era campioana Spaniei și se calificase în baza câştigării campionatului din curtea școlii de, cu un an înainte.
Aceste prime două ediții ale European Cup, pot fi considerate trofee internaționale de talia UEFA Cup / Europa League. Oricine e pasionat câtuși de puțin de fotbal, probabil consideră rezonabile aceste nuanțe clare.
—
90% din istoria fotbalului suntem noi
un Pele, un Muller și un Zidane, sunt excepțiile
